La oameni, urina si materialul seminal curg in acelasi mod – prin canalul uretral (uretra). In mod normal, urina este emisa voluntar si intr-un mod controlat, cu o frecventa de 3-4 ori pe zi. Culoarea ei este de culoare galben deschis sau mai inchisa atunci cand persoana bea mai putin sau transpira mult. Sperma, pe de alta parte, are un aspect albicios si este emisa in timpul ejacularii. Prin urmare, nu exista nicio descarcare spontana sau de alta culoare.

In amonte de acest canal sunt vezica urinara, prostata si testicule. Cand exista inflamatii, anomalii sau infectii ale acestor organe sau in uretra in sine, urina isi schimba culoarea si frecventa si / sau induce noi fluxuri care creeaza probleme.

Simptome

Cele mai frecvente sunt:

– o senzatie de arsura la urinare;

– o descarcare pura sau purulenta care apare spontan, independent, de la emisia de urina sau ejaculare, timp de cateva zile. Acest flux se poate estompa de la sine si apoi poate aparea din nou;

– o senzatie de arsura sau mancarime la varful penisului, la meatul uretral;

– durere in testicule.

Unele infectii cu transmitere sexuala (ITS) sunt asimptomatice si pot fi ignorate timp de cateva luni. Uneori, dimpotriva, manifestarile sunt foarte dureroase si purulente (consultarea unui medic este necesara).

Alte simptome, mai rare la barbatii tineri, dar frecvente de la varsta de 50 de ani, sunt urinare dificila (disurie), o crestere nedureroasa a frecventei urinei (mai des si in cantitati mici), precum si emisie de sange (pur sau amestecat cu urina).

Tratament

Tratamentul este fundamental, deoarece se evita complicatiile si contaminarea partenerilor sexuali. Uretrita este tratata cu antibiotice, prescrise pentru a acoperi mai multe infectii simultan, inclusiv infectii clamidiale si gonococice. De asemenea, partenerii ar trebui tratati, chiar daca nu exista simptome.

Daca simptomele persista sau incep din nou dupa ce tratamentul este luat corect, este important sa se consulte din nou medicul. Testele complementare sunt de obicei necesare pentru a gasi germeni sau microbi mai putin frecventi sau o cauza neinfectioasa a simptomelor.