Dintii inclusi sunt acei dinti permanenti care nu ies si raman inclusi in os sub gingie. Aceasta anomalie este destul de frecventa, cu o prevalenta de aproximativ 10-15% si afecteaza in principal maselele de minte. De asemenea, mai pot fi afectati si caninii superiori si, intr-o masura mai mica, incisivii (0,6%).
Dintii inclusi: cauzele aparitiei acestei probleme
O astfel de afectiune stomatologica are multiple cauze, printre care se numara:
-
Alinierea eronata a unui dinte;
-
Prezenta dintilor in exces, datorita unui dinte de lapte, care nu lasa spatiu pentru iesirea dintelui definitiv;
-
Prezenta unui chist;
-
Malformatia germenului dentar;
-
Lipsa de spațiu;
Consecintele unui soc vechi asupra unui dinte de lapte, care a atins germenul dintelui definitiv si, miscandu-l de pe calea sa, au impiedicat iesirea acestuia. Orice soc aparut pe un dinte pentru bebelusi in primii ani de viata, si mai ales in jurul varstei de 5-6 ani, cand germenii dintilor permanenti au inceput coborarea in gingie, necesita obligatoriu o vizita la medicul stomatolog.
Dincolo de aspectul inestetic pe care il ofera absenta unui incisiv, includerea acestui tip de dinte poate avea repercusiuni la nivelul vorbirii: limba se va bloca inevitabil in gaura lasata de dintele lipsa si va provoca un defect de pronuntie ceea ce inseamna ca probabil este necesara terapia de vorbire.
Nu este normal ca un adolescent de 15 ani, spre exemplu, sa aiba inca dintii de lapte in gura. O astfel de situatie este daunatoare pentru ingrijirea sa orala motiv pentru care parintii trebuie sa acorde o mare atentie acestei perioade din viata celor mici. Perioada dintre pierderea naturala a doi dinti de lapte simetrici nu trebuie sa depaseasca 8 luni.
Diagnosticarea unui dinte inclus se face cu ajutorul unei radiografii panoramice, incepand cu varsta de 6 ani si pana la 8 ani, perioada la care trebuie sa apara primii dinti permanenti. Radiografia permite dentistului sa se asigure ca axele de eruptie al dintilor sunt corecte si ca germenii au o forma normala.
