Pedagogia critica este una dintre ramurile stiintelor educatiei. In primul rand, pedagogia critica face parte din pedagogie ca disciplina parinteasca.
Pedagogia este o disciplina responsabila cu studierea, analiza si perfectionarea educatiei si predarii in toata complexitatea ei. Este o stiinta aplicata de natura psihosociala care isi propune sa organizeze educatia si formarea profesionistilor.
-
Pedagogia critica: in ce consta?
Este o propunere metodologica alternativa de predare care are ca scop sa ajute elevii sa puna la indoiala si sa conteste dominatia si credintele. Prin dominare se intelege o situatie in care o persoana sau un grup isi impune ideile, regulile, punctele de vedere, credintele si adevarurile. Aceasta dominatie poate fi exercitata prin convingere, presiune, amenintare sau chiar forta.
- Principiile si obiectivele fundamentale ale pedagogiei critice
Principalul obiectiv al pedagogiei critice este de a construi o societate mai dreapta si mai umana. Pentru a face acest lucru, pedagogia critica incearca sa mentina o relatie constanta intre teorie si practica (praxis). Si asta pentru a ajunge si a dezvolta gandirea critica la elevi.
Un gand care le permite sa puna la indoiala actorii si echilibrul de putere care opereaza in societate. Cu alte cuvinte, pedagogia critica este o pedagogie revolutionara cufundata intr-o metoda de predare dialectica. Incepe cu experienta (practica) studentilor. Apoi, aceasta pedagogie le permite sa aiba o intelegere mai critica, structurala si stiintifica a vietii lor de zi cu zi si a celorlalti.
Paulo Freire a fost unul dintre principalii reprezentanti si promotori ai pedagogiei critice. Acesta a aparat adesea capacitatea elevilor de a gandi critic la propria scoala, facand legaturi cu contextul social general. Este un concept de educatie eliberatoare care permite actiuni impotriva opresiunii si a puterilor care opereaza in societate.
De asemenea, Freire sustine ca rolul educatorilor nu este acela de a oferi elevilor raspunsuri dogmatice sau prestabilite la problemele sociale, economice si politice. Rolul educatorilor este de a incuraja si stimula elevii sa puna la indoiala nedreptatile sociale existente. In cele din urma, este esential ca educatorii sa ii invete pe elevi sa se gandeasca la societatea in care traiesc. Elevii trebuie sa poata construi cunoasterea ca un act politic. Pedagogia critica le permite elevilor sa devina fiinte sociale active, critici si ganditori ai societatii.